Alexandra Velniciuc, „una dintre cele mai folosite voci în reclamele radio şi TV”. INTERVIU – „În clipa în care mă aud în cască aproape că mă blochez” – Paginademedia.ro

Pe vremea când prezenta emisiunea „Atenţie, se cântă!”, la TVR 2, alături de Horia Moculescu, îşi dorea să facă mai mult teatru. Acum, când are agenda plinu cu spectacole, se gândeşte adesea cu dor la televiziune. Dar Alexandra Velniciuc a rămas o prezenţă constantă pe TV, chiar şi în anii care s-au scurs de când nu mai are propria emisiune.

Şi acum, vocea ei este aproape peste tot, şi nu doar pe TV, ci şi la radio.

În plus, Alexandra Velniciuc este adesea invitată în ediţii speciale ale altor show-uri de televiziune, precum „Te cunosc de undeva!”, de la Antena 1, sau „La Măruţă” de la Pro TV.

Dar şi în afara acestor ocazii, glasul ei ne „însoţeşte” foarte des. Aşa cum recunoaşte şi ea, este „una dintre cele mai folosite voci în reclamele radio şi TV”.

INTERVIU. Alexandra Velniciuc: „Am învăţat să fac lucrul acesta, deşi la început am fost destul de temătoare”

Paginademedia.ro: Eşti una dintre actriţele care lucrează foarte mult cu vocea. Unde îţi auzim vocea acum? Mai ştii? Îţi zic eu… E aproape peste tot: o aud şi la TV în reclame, şi la radio.

Alexandra Velniciuc: Da, este adevărat. Am devenit una dintre actriţele care lucrează mult cu vocea, dar, cu toate acestea, mie nu-mi place să mă aud.

Probabil sunt una dintre puţinele persoane care, deşi înregistrează mult pentru reclame audio, nu lucrez cu căştile pe urechi. În clipa în care îmi aud vocea în cască aproape că mă blochez şi nu mai pot să trag nimic.

Nu-mi place să mă aud, nu am un narcisism pentru a mă asculta. Cu toate acestea, cum spuneam, am lucrat într-adevăr pentru foarte mulţi clienţi. Este o piaţă limitată a celor care lucrează în studio pentru publicitatea audio care, după aceea, este pusă şi pe video.

Am învăţat să fac lucrul acesta, deşi la început am fost destul de temătoare, pentru că nu ştiam cum trebuie să sune o voce de reclamă. Dar în timp am dobândit această tehnică ce necesită anumite mijloace pe care, sigur, le poţi învăţa. Şi, da, ai dreptate, am norocul să fiu una dintre cele mai alese de agenţiile de publicitate şi ale studiourilor care lucrează în acest domeniu.

Alexandra Velniciuc: „Am ascultat foarte mult teatru radiofonic atunci când eram mică”

Paginademedia.ro: Teatru radiofonic ai făcut?

Alexandra Velniciuc: Cu toate că îmi auzi vocea pe foarte multe reclame, nu am făcut teatru radiofonic. Consider că este o ştiinţă anume să faci asta şi este un gen de care, îţi spun sincer, mă tem, pentru că a reuşi să suplineşti cu voceea tot ceea ce ai face pe scenă este o ştiinţă pe care o deprinzi în timp.

Am ascultat atunci când eram mică foarte mult teatru radiofonic. De altfel universul mi s-a creat ascultând piese la radio şi întotdeauna am avut cumva un fel de complex în faţa microfonului, pentru că îmi dau seama că sunt mijloace diferite pe care trebuie să le stăpâneşti.

Îmi place şi acum să ascult teatru radiofonic şi atunci când aflu de câte o piesă îmi face mare plăcere să o ascult. Mi se pare că o singură dată am colaborat cu Radio România Cultural, dar, spre marea mea ruşine, pentru că ar fi trebuit să ţin minte, mai ales că ştiu că atunci emoţiile m-au copleşit, nu mai ştiu pentru ce proiect.

Dar nu am făcut teatru radiofonic, aşa cum nu am făcut nici dublaje de desene animate, unde, iarăşi, mi se pare că este foarte greu şi mi se pare că trebuie să înveţi să faci. Nu este simplu să faci aceste lucruri, nu este suficient să fi absolvit o facultate de profil ca să fii deja îndrituit să intri în lumea aceasta a vocilor care este una foarte specială.

De 27 de ani pe scenă

Alexandra Velniciuc joacă în majoritatea spectacolelor de la Teatrul Elisabeta din Capitală / fotografii: arhiva personală

Paginademedia.ro: Ştiu că de foarte mult timp eşti şi prezentatoare la foarte multe evenimente cultural-artistice. Când ai început şi această activitate şi care sunt bucuriile pe care ţi le aduce ea?

Alexandra Velniciuc: Cred că am început să devin prezentatoare de evenimente, nu numai cultural-artistice, dar şi de gale, înainte chiar de a intra la Facultatea te Teatru. Şi aici a trebuit să învăţ, eram foarte nesigură pe mine, dar tot eu mi-am spus că, din moment ce sunt solicitată să fac lucrul acesta, am nişte date pentru tipul acesta de prezentări, care şi acestea se învaţă. Şi nu orice actor ştie să le facă. Este un anumit tip de energie pe care trebuie să ştii să îl pui în astfel de situaţii.

Cred că este foarte important şi să ai o minte foarte bine organizată, să fii foarte disciplinat şi să ştii să îţi sintetizezi tot ceea ce ai de spus, pentru că cel mai important la o gală este să pui în valoare ceea ce ai de prezentat şi nu pe tine însuţi.

Trebuie să fii un mediator între ceea ce trebuie să se întâmple pe scenă şi public. Cel mai important este să nu te uite Dumnezeu vorbind, să fii foarte la obiect, foarte precis şi cumva „tăios” atunci când îţi expui punctul de vedere, astfel încât discursul să ajungă uşor la publicul care te urmăreşte.

De foarte multe ori aceste evenimente se desfăşoară pe o scenă dintr-un spaţiu unde lumea mănâncă, bea şi atunci trebuie să ştii cum să le acaparezi atenţia şi să-i faci să urmărească ceea ce se întâmplă pe scenă. Am învăţat să fac şi acest lucru şi deja, cum spuneam, o fac de mult timp.

Nu am stat să număr niciodată, dar cred că am la activ sute de astfel de evenimente, de-a lungul celor 27 de ani de când am intrat în această lume media, de prezentări de evenimente şi de televiziune.

Alexandra Velniciuc: „Dacă aş face din nou o emisiune TV, aş realiza interviuri-medalion”

Paginademedia.ro: La ce voce ai şi având în vedere că se poartă podcasturile… Te-ai gândit să realizeză ceva şi în acest domeniu?

Alexandra Velniciuc: Nu m-am gândit să fac şi eu un podcast. Sunt deja foarte mulţi cei care o fac şi unii dintre ei o fac şi foarte bine şi foarte consistent, aşa că nu al vrea să diluez piaţa apucându-mă şi eu să fac acest lucru, deşi tipul de întrebări şi de structură al unui podcast îmi place foarte mult.

Dacă aş face din nou o emisiune în televiziune, cred că în zona aceasta mi-ar plăcea să mă duc, de interviuri-medalion, pe care cred că aş şti să le conduc bine şi mi-ar plăcea să mă documentez despre persoana respectivă. Şi ar fi şi o provocare pentru mine să reuşesc să îi adresez acele întrebări care nu au fost gândite încă pentru aces persoană. Dar ca invitat am fost deja la câteva podcasturi şi m-am siţit foarte bine. Şi mi se pare o provocare fumoasă şi pentru invitat, şi pentru cel care face podcastul.

Paginademedia.ro: Ai împrumutat vocea şi pentru audiobook-uri?

Alexandra Velniciuc: Nici audiobook-uri nu am făcut, dar mi-ar plăcea mult. În perioada pandemiei, pentru teatrul „Ion Creangă”, acolo unde sunt angajată, am fost cu toţii provocaţi să citim poveşti şi am făcut-o cu mare drag, pentru copiii care ne ascultau la momentul respectiv, pentru că nu puteau intra în sala de teatru. Dar audiobook-uri, aşa cum ştiu că se fac, profesionist, nu am făcut încă. Recunosc, mi-ar plăcea.

Alexandra Velniciuc face „inventarul” reclamelor pentru care şi-a oferit vocea

Paginademedia.ro: Îţi aminteşti care sunt toate reclamele pentru care ai imprimat voce, de-a lungul timpului?

Alexandra Velniciuc: Le ştiu pe cele recente. Acum sunt voce pentru Nivea, Kinder şi Kärcher. De-a lungul timpului am făcut şi pentru alte foarte multe branduri cunoscute: Doncafe, Nescafe, Garnier – pentru care am fost ani de zile sloganul acela cu „Ai grijă de tine”. Am făcut şi pentru maşini, la un moment dat, pentru Honda.

Am şi o listă cu ele (am rugat-o pe Alexandra să-şi găsească timp pentru a ne dezvălui lista şi, deşi am aşteptat câteva zile completarea, a meritat!). Am de prin 2006. Am fost voce şi pentru revista Libertatea pentru femei.

Pe lista cu reclame mai am aşa: Remington, Vodafone, Nestle Fitness, Zapp, Nirvana, Nissan, BMW, Honda, Aloma, Johnson&Johnson, OMV, Viva, Glade, MacDonalds, VIVA!, Granini, Mall Maritimo din Constanţa, Renault, Timbark, Domestos, Cocolino, Itsi-Bitsi, Zewa, Magnevit, MagneStres. VitaMax, PerfectFIT, Reiffeisen, Fairy, Gerovital, Molekin Imuno, Swiffer. Şi am mai pus voci şi pentru jocuri PC de real time strategy, unde am interpretat voci ale unor personaje, precum Soraka şi Spider Quinn.

Paginademedia.ro: Bănuiesc că tot vin oferte de a realiza câte ceva şi în TV şi trebuie să mai şi refuzi… S-a întâmplat?

Alexandra Velniciuc: Nu au mai venit de mult propuneri de proiecte în televiziune, deşi mi le-aş dori. Atunci când făceam mult televiziune îmi doream să fac teatru. Şi acum fac teatru destul de intens, şi la Teatrul Ion Creangă, şi la Teatrul Elisabeta – unde deja joc de opt ani. Cum spuneam, îmi doresc să fac din nou televiziune. Există însă urcuşuri şi coborâşuri în lumea aceasta.

Cred că a venit momentul să revin în televiziune şi simt nevoia să fac televiziune. Şi cred că aş avea şi câte ceva de spus, am şi experienţa necesară. De-a lungul anilor, pentru că am făcut mult timp direct, am învăţat să fac emisiuni live. Aşa că mi-aş dori o emisiune, dacă nu live, măcar înregistrată în regim live.

Îmi doresc să vină propuneri în acest sens. Cine ştie, poate că nu a venit momentul meu, dar îl aştept cu nesaţ, pentru că, da, mi-aş dori. Nu aş face, însă, orice, e-adevărat. Nu aş accepta orice ofertă, dacă simt că nu mă regăsesc în proiectul respectiv. 

Alexandra Velniciuc: „Nu sunt deloc adepta apariţiilor TV doar de dragul apariţiei”

Paginademedia.ro: Care sunt criteriile pe care le ai atunci când accepţi un proiect TV? Dar atunci când refuzi?

Alexandra Velniciuc: Cred că sunt simple criteriile. Trebuie să simţi că este locul tău acolo, să ai de ce să te duci. Nu sunt deloc adepta apariţiilor TV doar de dragul apariţiei şi atât, fără să ai un subiect.

De câte ori m-am dus am făcut-o pentru că fie oamenii care m-au invitat îmi sunt dragi şi îi respect pentru realizările lor, fie pentru că am avut ce să spun. Altfel am preferat să refuz.

Şi, da, e-adevărat, am avut şi multe „nu”-uri pe care le-am spus în viaţă, pentru că nu am considerat că mă regăsesc în formatul respectiv.

Paginademedia.ro: Am remarcat că ai fost destul de des la TV în ultimele luni, mai ales în emisiunile prezentate de Cătălin Măruţă. Aceste apariţii la Pro vestesc şi vreun proiect de lungă durată?

Alexandra Velniciuc: Apropo de Măruţă, să ai gura aurită! Mi-ar plăcea să am un proiect în Pro, pentru că Pro-ul este formator de oameni de televiziune şi mi-aş dori mult să colaborez cu ei, pentru că sunt convinsă că aş avea ce învăţa de acolo. Dar prezenţa mea în emisiunile lor nu este un preambul pentru ceva existent. Nu ştiu să fiu pe lista lor scurtă de oameni din media de care să fie interesaţi.

Apariţiile mele la Măruţă au venit cumva şi ca o continuare firească a faptului că mă ştiu cu Cătălin de vreo 20 de ani, de pe vremea când amândoi eram în Televiziunea Română. El făcea „Tonomatul”, iar eu făceam „Televiziunea, dragostea mea” şi, ulterior, emisiunea „Atenţie, se cântă!”, pe care am prezentat-o timp de 12 ani în direct cu domnul Horia Moculescu.

Iar întâlnirile mele recente, de-acum, de la Pro TV, cu Măruţă, unde am fost în emisiuni şi cu Şerban Puiu, pertenerul meu de viaţă de 23 de ani, au fost un fel de încununare a faptului că ne ştim de-atâta timp şi că eu şi Cătălin putem discuta orice, cu zâmbetul pe buze, putem aborda orice fel de subiect, fără să devină cancan, şi cred că am funcţionat bine, noi în calitate de invitaţi şi el de moderator şi atunci acesta este motivul „serialului” pe care l-am făcut în ultimii ani la emisiunea pe care el o moderează.

Alexandra Velniciuc joacă în peste 11 spectacole, la mai multe teatre

Paginademedia.ro: În ce spectacole mai vechi şi mai noi te vedem şi te vom vedea la teatru?

Alexandra Velniciuc: Mă vedeţi, în continuare, în cele 11 spectacole pe care le joc la Teatrul Elisabeta, dar şi la alte teatre. Joc şi în spectacolul „Fata babei şi fata moşului” de la Teatrul „Ion Creangă”. Pregătim pentru luna decembrie un spectacol nou, „Visul unei nopţi de vară”, în montarea unui regizor cu care lucrez pentru prima oară, Traian Şoimu – tot la Teatrul „Ion Creangă”. Iar la Teatrul Dramaturgilor Români am un proiect foarte frumos, cu Dan Tudor – el a montat o piesă a lui Liviu Rebreanu, „Plicul”, care, deşi a fost scrisă acum 100 de ani, este înspăimântător de valabilă şi astăzi.

Joc şi la Teatrul „Stela Popescu”, într-un spectacol regizat tot de Dan Tudor, care se numeşte „Ceapa”, a adaptare după Aldo Nicolaj. Şi pregătim încă o premieră şi la teatrul Elisabeta, tot în luna decembrie.

Mă bucur mult că joc, în ceea ce-mi place, cu parteneri pe care îi iubesc şi îi respect, şi că putem să facem publicul să zâmbeqască atunci când intră în sălile de teatru, cu proiecte în care eu cred. Altfel prefer să stau acasă. Nu sunt implicată decât în proiecte în care îmi face mare plăcere să fiu şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că am şansa de a-mi permite luxul să mai şi refuz.

This content was originally published here.

Lasa un comentariu